ortopedie pediatrică - Clinica Balance

Kinetoterapia în primele luni de viață

Rosca Dorin — Mon, 08 Dec 2025 12:34:24 +0000

Kinetoterapia pediatrică reprezintă o ramură a recuperării medicale care pune accent pe evaluarea, profilaxia și recuperarea tulburărilor motorii și afecțiunilor medicale ale bebelușilor, copiilor și adolescenților.

Sau pe scurt kinetoterapia pediatrică este terapia prin mișcare adaptată celor mici, care urmărește să sprijine dezvoltarea normală sau recuperarea unor anumite întârzieri motorii, afecțiuni neurologice sau ortopedice.

În primul an de viață sitemul nervos al copilului are cea mai mare neuroplasticitate, în această perioadă cei mici își organizează mișcările pentru a trece de la supraviețuire la explorare.

Ca etape de dezvoltare amintim: controlul capului, prinderile voluntare, rostogolirea, târârea, ridicatul în șezut, mersul în patrupedie, ridicatul în ortostatism și în cele din urmă mersul independent.

De asemenea în această perioadă are loc și integrarea reflexelor arhaice.

Când este recomandată kinetoterapie la bebeluși? Părinții sunt incurajați să consulte un specialist dacă observă: Între 0 și 3 luni

Bebelușul își ține capul doar pe o singură parte,
Plânge excesiv la schimbarea poziției,
Arcuirea spatelui,
Are reflexe

Între 3-6 luni

Prezintă dificultăți în controlul capului,
Nu a deprins prinderile, mai ales cele de pe linia mediană,
Nu tolerează poziția pe burtă,
Nu se rostogolește.

Între 6-9 luni

Nu se târăște,
Nu se ridică independent în șezut,
Nu se ridică în patrupedie,
Nu se ridică în picioare,
Folosește preponderent o mână sau un

Între 9-12 luni

Nu merge în patrupedie,
Nu merge în lateral, pe lângă mobilă,
Nu stă independent în picioare câteva

După vârsta de 14 luni dacă mersul independent nu este achiziționat.

● Cum se va desfășura ședința de kinetoterapie?

În cadrul ședințelor de kinetoterapie pediatrică se pune accentul pe blândete, adaptatarea terapiei conform vârstei celui mic și orientată spre dezvoltarea armonioasă a copilului. Nu vorbim despre „exerciții” clasice, ci despre o combinație de tehnici care sprijină dezvoltarea neuromotorie.

Reamintim câteva dintre acestea:

stimulare senzorială potrivită etapei de dezvoltare
exerciții menite să susțină integrarea reflexelor primare
ghidarea bebelușului către mișcări corecte (rostogolire, sprijin, transfer de greutate)
dobândirea controlului postural și corectarea asimetriilor
jocuri și rutine terapeutice menite să stimuleze explorarea activă
instruirea părinților pentru a menține progresul între ședințe

Este foarta importantă instruirea părinților deoarece terapia nu se rezumă doar la ceea ce se întâmplă în cabinet. Menținerea progresului depinde în mare măsură de efectuarea exercițiilor și acasă, efectuarea lor în rutina zilnică consolidează achizițiile obținute în terapie.

În centrul intervenției se află joaca, bebelușii învață și se dezvoltă cel mai bine într-un mediu sigur, cald și predictibil în care mișcarea este integrată natural în activități plăcute.

Cu intervenție timpurie și un program bine adaptat în urma ședințelor de kinetoterapie bebelușul își va îmbunătăți tonusul, corectă asimetriile și va câștiga independență în explorare.

The post Kinetoterapia în primele luni de viață first appeared on Clinica Balance.

Prof. dr. Alexandru Ulici – medic primar ortopedie pediatrică despre – „Evoluția naturală a deviaților de ax ale membrelor inferioare la copil”

Rosca Dorin — Tue, 09 May 2023 04:50:55 +0000

De foarte multe ori suntem întrebați de către părinți dacă piciorușele ca niște paranteze sunt normale.

„Evoluția naturală a deviaților de ax ale membrelor inferioare la copil”

De foarte multe ori noi, noi medicii ortopezi pediatrii, ne confruntăm cu îngrijorarea părinților legată de dezvoltarea membrelor inferioare ale copiilor lor și în special legată de o eventuală deviație de ax. Este bine știut că la naștere toti copiii au picioarele ca niște paranteze se numește genu varum fiziologic. Acest aspect anatomic nu necesită nici un tratament pentru că evoluția spontană este ca membrele inferioare să se îndrepte în jurul vârstei de 1 an sau 1 an și jumatate. Orice tratament ai aplica nu poti influența aceasta evolutia naturală.

În unele situații când micuții sunt puși în picioare de la vârstă foarte mică (7-8 luni) sau când sunt puși în premergător, forțele generate ale centrul de greutate vor trece prin partea internă a genunchiului și vor încetini activitatea cartilajului de creștere ce va determina o întârziere în corecția acestor “paranteze” pâna după vârsta de 2 ani. Uneori, în unele situații extreme, activitatea părții interne a cartilajului de creștere se opreste și se instalează genu varum patologic care se recunoaște prin faptul că după vârsta de 1 an și jumatate copilul este crăcănat, poziție ce este mai accentuată când micuțul stă in picoare.

În situația în care se instalează genu varum patologic tratamentul constă în kinetoterapie pentru a scoate din discuție componenta articulară și a o lasa doar pe cea osoasă și monitorizare din trei în trei luni până la vârsta de 3 ani după care, dacă nu s-a obținut corecția, se recomandă tratamentul chirurgical. Dacă pe parcursul monitorizării se constată o agravare importantă precoce a genului var atunci interventia chirugicală se recomandă a fi făcută chiar înaintea varstei de 3 ani. Este bine de știut că întârzierea aplicării tratamentului chirurgical va genera leziuni ireversibile la nivelul cartilajului de creștere și pe cale de consecintă vor fi necesare în timp mai multe intervenții chirurgicale pentru ca la sfarșitul creșterii copilul să nu mai prezinte genu varum.

În condițiile în care evolutia nu este grevată de o situație nefastă ca cea descrisă anterior, atunci în jurul vârstei de 1an-1 1/2 membrele inferioare devin drepte și apoi in jurul vârstei de 2 ani deviază in “X”adică în valg. Nici aceasta evoluție nu poate fi influentată de nici un tratament. Genu valg se accentuaează progresiv pâna spre vârsta de 4 ani pentru ca apoi să se corecteze spontan până spre vârsta de 7 ani. Practic la aceasta vârstă trebuie să rămână un valg de aproximativ 8 grd și o distantă între glezne de maxim 9 cm.

Genu valg (genunchii in “x”) este mult mai bine tolerat din punct de vedere biomecanic decât genu varum și de aceea nu va necesita tratament decât daca este asimetric (unghiul de valg este mai mare pe o parte decat pe alta) sau daca va genera o distanta între maleole (glezne) mai mare de 9 cm.

De remarcat este faptul ca atat genu varum cat genu valgum, chiar și formele care sunt normale, pot genera o deformare la nivelul gleznei care este uneori foarte vizibila atunci cand copilul merge.

Pentru un diagnostic corect și o evaluare a mersului copilului mic este necesar un consult de specialitate realizat de către medicul ortoped pediatru.

The post Prof. dr. Alexandru Ulici – medic primar ortopedie pediatrică despre – „Evoluția naturală a deviaților de ax ale membrelor inferioare la copil” first appeared on Clinica Balance.

Diagnosticul și tratamentul scoliozei

Angela — Wed, 22 Jun 2022 16:27:23 +0000

Dacă ești părinte de adolescent și ai citit articolul nostru despre ce este scolioza și cum să te adresezi medicului ortoped pediatru, hai să descoperim și cum se face diagnosticul și ce tratamente sunt recomandate.

Scolioza este o deformare a curbării normale a coloanei vertebrale. Coloana vertebrală normală presupune o curbă în partea de sus a acesteia și o curbă în partea inferioară a spatelui. În cazul în care coloana vertebrală este curbată dintr-o parte în alta sau în formă literelor S și C, se poate vorbi de scolioză.

Poziția corpului este primul semn care ne atrage atenția. Odată cu creșterea, coloana pune presiune pe umeri, pe șolduri și asupra nervilor, putând conduce la dureri de spate și amorțirea sau durerea picioarelor.

Diagnosticul scoliozei – momentul adevărului

Vizita la medicul ortoped pediatru presupune o examinare fizică, însoțită de radiografia coloanei vertebrale (față și profil) pentru clarificarea gradului de curbură.

Rolul acestor examinări este de a identifica gradul de curbură al coloanei și tipul de tratament potrivit.

Examinarea fizică și radiologică

În cazul scoliozei, examinarea fizică inițială presupune ca adolescentul să adopte o poziție înclinată în unghi drept, ca și când se pregătește de a plonja în piscină. Această poziție evidențiază orice anomalie a coloanei vertebrale, însă nu este suficientă pentru a stabili severitatea bolii.

Medicul ortoped pediatru va analiza postura corpului, cum se realizează orice mișcare, dacă apar dureri, spasme ale mușchilor.

Foto din arhiva Rosana Medical

În cadrul examinării, opinia neurologului este importantă deoarece acesta poate evalua reflexele musculare, forța musculară, eventuale afecțiuni ale nervilor și cât de extinsă este durerea, în cazul în care există, de asemenea de obicei este necesar un consult la medicul endocrinolog care stabilește dezvoltarea și evoluția hormonală a copilului.

Următoarea etapă a examinării fizice constă în stabilirea severității bolii prin măsurarea curburii coloanei vertebrale (metoda Cobb).

devierea de minim 10 grade pune diagnosticul de scolioză
devierea cu 15-20 grade descrie o formă de scolioză care necesită verificări regulate pentru a monitoriza progresia bolii
devierea cu 25-30 grade evidențiază un grad semnificativ al scoliozei
devierea cu peste 45 grade descrie o formă severă de scolioză, care necesită o abordare chirurgicală, în funcție de vârsta pacientului. Aceste intervenții se realizează în centre specializate, cum ar fi Spitalul de urgență pentru copii Grigore Alexandrescu, unde sunt tratați peste 50 de copii cu această afecțiune anual, prin Programul Național pentru tratamentul chirurgical al scoliozei.

Evaluarea radiografică

Clarificarea diagnosticului și severității scoliozei se realizează prin metode radiografice, pentru că ele pot scoate din discuție alte afecțiuni.

Radiografia de coloană vertebrală evidențiază atât coloana vertebrală, vertebrele cât și conturul articulațiilor și este utilă pentru a descoperi dacă sunt alte cauze care provoacă durerea (anomalii, infecții). Radiografia va capta imagini atât din zona anterioară, posterioară și laterală a coloanei vertebrale.

Sursa foto – Shutterstock

Radiografia va fi foarte utilă și în evaluarea dezvoltării scheletului, în sensul identificării la ce nivel de creștere este copilul. Cu alte cuvinte, cât mai are de crescut sau ce vârstă are structura osoasă a acestuia. Un alt element al puzzle-ului în această etapă este momentul intrării la pubertate la băieți și începerea ciclului menstrual la fete.

Această etapă este extrem de importantă pentru că ea impune un anumit tratament și poate sugera care este ritmul de avansare a scoliozei.

CT, este o investigație imagistică, nedureroasă, care va reda imaginea canalului vertebral și a structurii osoase.

RMN, este o metodă de diagnostic ce redă imagini tridimensionale ale măduvei spinării, rădăcinii nervilor și zonelor adiacente. În felul acesta, este evidențiată orice inflamație sau degenerescență de la acest nivel.

Tratamentul scoliozei

Există o serie de variabile care sunt luate în considerare în alegerea tratamentului, în scolioză.

gradul de dezvoltare a coloanei vertebrale, despre care aminteam mai sus
gradul curburii coloanei vertebrale – severitatea acesteia și cum afectează stilul de viață al copilului
localizarea curburii
predispoziția la progresia curburii

Principalele soluții de tratament sunt:

Monitorizarea evoluției bolii. Majoritatea cazurilor de scolioză la adolescenți au un grad moderat ce necesită monitorizare la fiecare 6 luni și radiografie mai rar, corelat cu evoluția simptomelor.

Corsetul. Acesta este o soluție terapeutică foarte bună în cazul copiilor care sunt încă în creștere. Este recomandată copiilor cu un grad de curbură peste 20, până la 45.

Intervenția chirurgicală. Uneori, scolioza severă evoluează treptat, ducând la scăderea capacității pulmonare, iar singura metodă de tratament este de a interveni chirurgical. În acest caz, medicul ortoped pediatru va ajusta coloana vertebrală cu metode specifice cu ajutorul unor implanturi.

Foto din arhiva Rosana Medical

Terapia tridimensională după principiile Schroth. Tratamentul scoliozei prin metode fizice este utilizat în cazurile ușoare și medii de scolioză. Metoda de tratament bazată pe principiile Schroth constă în exerciții realizate personalizat pentru fiecare pacient, în funcție de curbura coloanei vertebrale. Scopul principal al acestei metode de tratament este acela de a alungi și stabiliza coloana în plan tridimensional, cu focus pe:

restabilirea simetriei musculare și a posturii
recăpătarea capacității de a respira corect
conștientizarea posturii.

Colaj foto din arhiva Rosana Medical

Acestea sunt concepute și coordonate de kinetoterapeuți specializați în metoda Schroth. Ei vor învăța copilul ce mișcări trebuie să facă, în funcție de nevoile lui. Practic, se realizează un complex de exerciţii de respiraţie combinate cu contracţii musculare, ce au ca scop oprirea sau încetinirea modificărilor coloanei vertebrale din scolioză. Rolul lor este de a evita apariția posturii vicioase și cel mai important pentru a preveni tratamentului chirurgical. Mai multe informații despre terapia Schroth sunt disponibile aici.

Terapia Schroth are o durată variabilă, în funcție de nevoile fiecărui pacient, iar exercițiile se pot practica și acasă.

Sursa foto principală – arhiva Rosana Medical

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/

https://www.webmd.com/

https://clinicabalance.ro/

https://www.hopkinsmedicine.org/

The post Diagnosticul și tratamentul scoliozei first appeared on Clinica Balance.