Kinetoterapia în primele luni de viață

Rosca Dorin — Mon, 08 Dec 2025 12:34:24 +0000

Kinetoterapia pediatrică reprezintă o ramură a recuperării medicale care pune accent pe evaluarea, profilaxia și recuperarea tulburărilor motorii și afecțiunilor medicale ale bebelușilor, copiilor și adolescenților.

Sau pe scurt kinetoterapia pediatrică este terapia prin mișcare adaptată celor mici, care urmărește să sprijine dezvoltarea normală sau recuperarea unor anumite întârzieri motorii, afecțiuni neurologice sau ortopedice.

În primul an de viață sitemul nervos al copilului are cea mai mare neuroplasticitate, în această perioadă cei mici își organizează mișcările pentru a trece de la supraviețuire la explorare.

Ca etape de dezvoltare amintim: controlul capului, prinderile voluntare, rostogolirea, târârea, ridicatul în șezut, mersul în patrupedie, ridicatul în ortostatism și în cele din urmă mersul independent.

De asemenea în această perioadă are loc și integrarea reflexelor arhaice.

Când este recomandată kinetoterapie la bebeluși? Părinții sunt incurajați să consulte un specialist dacă observă: Între 0 și 3 luni

Bebelușul își ține capul doar pe o singură parte,
Plânge excesiv la schimbarea poziției,
Arcuirea spatelui,
Are reflexe

Între 3-6 luni

Prezintă dificultăți în controlul capului,
Nu a deprins prinderile, mai ales cele de pe linia mediană,
Nu tolerează poziția pe burtă,
Nu se rostogolește.

Între 6-9 luni

Nu se târăște,
Nu se ridică independent în șezut,
Nu se ridică în patrupedie,
Nu se ridică în picioare,
Folosește preponderent o mână sau un

Între 9-12 luni

Nu merge în patrupedie,
Nu merge în lateral, pe lângă mobilă,
Nu stă independent în picioare câteva

După vârsta de 14 luni dacă mersul independent nu este achiziționat.

● Cum se va desfășura ședința de kinetoterapie?

În cadrul ședințelor de kinetoterapie pediatrică se pune accentul pe blândete, adaptatarea terapiei conform vârstei celui mic și orientată spre dezvoltarea armonioasă a copilului. Nu vorbim despre „exerciții” clasice, ci despre o combinație de tehnici care sprijină dezvoltarea neuromotorie.

Reamintim câteva dintre acestea:

stimulare senzorială potrivită etapei de dezvoltare
exerciții menite să susțină integrarea reflexelor primare
ghidarea bebelușului către mișcări corecte (rostogolire, sprijin, transfer de greutate)
dobândirea controlului postural și corectarea asimetriilor
jocuri și rutine terapeutice menite să stimuleze explorarea activă
instruirea părinților pentru a menține progresul între ședințe

Este foarta importantă instruirea părinților deoarece terapia nu se rezumă doar la ceea ce se întâmplă în cabinet. Menținerea progresului depinde în mare măsură de efectuarea exercițiilor și acasă, efectuarea lor în rutina zilnică consolidează achizițiile obținute în terapie.

În centrul intervenției se află joaca, bebelușii învață și se dezvoltă cel mai bine într-un mediu sigur, cald și predictibil în care mișcarea este integrată natural în activități plăcute.

Cu intervenție timpurie și un program bine adaptat în urma ședințelor de kinetoterapie bebelușul își va îmbunătăți tonusul, corectă asimetriile și va câștiga independență în explorare.

The post Kinetoterapia în primele luni de viață first appeared on Clinica Balance.

Prof. dr. Alexandru Ulici – medic primar ortopedie pediatrică despre – „Evoluția naturală a deviaților de ax ale membrelor inferioare la copil”

Rosca Dorin — Tue, 09 May 2023 04:50:55 +0000

De foarte multe ori suntem întrebați de către părinți dacă piciorușele ca niște paranteze sunt normale.

„Evoluția naturală a deviaților de ax ale membrelor inferioare la copil”

De foarte multe ori noi, noi medicii ortopezi pediatrii, ne confruntăm cu îngrijorarea părinților legată de dezvoltarea membrelor inferioare ale copiilor lor și în special legată de o eventuală deviație de ax. Este bine știut că la naștere toti copiii au picioarele ca niște paranteze se numește genu varum fiziologic. Acest aspect anatomic nu necesită nici un tratament pentru că evoluția spontană este ca membrele inferioare să se îndrepte în jurul vârstei de 1 an sau 1 an și jumatate. Orice tratament ai aplica nu poti influența aceasta evolutia naturală.

În unele situații când micuții sunt puși în picioare de la vârstă foarte mică (7-8 luni) sau când sunt puși în premergător, forțele generate ale centrul de greutate vor trece prin partea internă a genunchiului și vor încetini activitatea cartilajului de creștere ce va determina o întârziere în corecția acestor “paranteze” pâna după vârsta de 2 ani. Uneori, în unele situații extreme, activitatea părții interne a cartilajului de creștere se opreste și se instalează genu varum patologic care se recunoaște prin faptul că după vârsta de 1 an și jumatate copilul este crăcănat, poziție ce este mai accentuată când micuțul stă in picoare.

În situația în care se instalează genu varum patologic tratamentul constă în kinetoterapie pentru a scoate din discuție componenta articulară și a o lasa doar pe cea osoasă și monitorizare din trei în trei luni până la vârsta de 3 ani după care, dacă nu s-a obținut corecția, se recomandă tratamentul chirurgical. Dacă pe parcursul monitorizării se constată o agravare importantă precoce a genului var atunci interventia chirugicală se recomandă a fi făcută chiar înaintea varstei de 3 ani. Este bine de știut că întârzierea aplicării tratamentului chirurgical va genera leziuni ireversibile la nivelul cartilajului de creștere și pe cale de consecintă vor fi necesare în timp mai multe intervenții chirurgicale pentru ca la sfarșitul creșterii copilul să nu mai prezinte genu varum.

În condițiile în care evolutia nu este grevată de o situație nefastă ca cea descrisă anterior, atunci în jurul vârstei de 1an-1 1/2 membrele inferioare devin drepte și apoi in jurul vârstei de 2 ani deviază in “X”adică în valg. Nici aceasta evoluție nu poate fi influentată de nici un tratament. Genu valg se accentuaează progresiv pâna spre vârsta de 4 ani pentru ca apoi să se corecteze spontan până spre vârsta de 7 ani. Practic la aceasta vârstă trebuie să rămână un valg de aproximativ 8 grd și o distantă între glezne de maxim 9 cm.

Genu valg (genunchii in “x”) este mult mai bine tolerat din punct de vedere biomecanic decât genu varum și de aceea nu va necesita tratament decât daca este asimetric (unghiul de valg este mai mare pe o parte decat pe alta) sau daca va genera o distanta între maleole (glezne) mai mare de 9 cm.

De remarcat este faptul ca atat genu varum cat genu valgum, chiar și formele care sunt normale, pot genera o deformare la nivelul gleznei care este uneori foarte vizibila atunci cand copilul merge.

Pentru un diagnostic corect și o evaluare a mersului copilului mic este necesar un consult de specialitate realizat de către medicul ortoped pediatru.