Kinetoterapia pediatrică reprezintă o ramură a recuperării medicale care pune accent pe evaluarea, profilaxia și recuperarea tulburărilor motorii și afecțiunilor medicale ale bebelușilor, copiilor și adolescenților.
Sau pe scurt kinetoterapia pediatrică este terapia prin mișcare adaptată celor mici, care urmărește să sprijine dezvoltarea normală sau recuperarea unor anumite întârzieri motorii, afecțiuni neurologice sau ortopedice.
În primul an de viață sitemul nervos al copilului are cea mai mare neuroplasticitate, în această perioadă cei mici își organizează mișcările pentru a trece de la supraviețuire la explorare.
Ca etape de dezvoltare amintim: controlul capului, prinderile voluntare, rostogolirea, târârea, ridicatul în șezut, mersul în patrupedie, ridicatul în ortostatism și în cele din urmă mersul independent.
De asemenea în această perioadă are loc și integrarea reflexelor arhaice.
Când este recomandată kinetoterapie la bebeluși? Părinții sunt incurajați să consulte un specialist dacă observă: Între 0 și 3 luni
- Bebelușul își ține capul doar pe o singură parte,
- Plânge excesiv la schimbarea poziției,
- Arcuirea spatelui,
- Are reflexe
Între 3-6 luni
- Prezintă dificultăți în controlul capului,
- Nu a deprins prinderile, mai ales cele de pe linia mediană,
- Nu tolerează poziția pe burtă,
- Nu se rostogolește.
Între 6-9 luni
- Nu se târăște,
- Nu se ridică independent în șezut,
- Nu se ridică în patrupedie,
- Nu se ridică în picioare,
- Folosește preponderent o mână sau un
Între 9-12 luni
- Nu merge în patrupedie,
- Nu merge în lateral, pe lângă mobilă,
- Nu stă independent în picioare câteva
După vârsta de 14 luni dacă mersul independent nu este achiziționat.
● Cum se va desfășura ședința de kinetoterapie?
În cadrul ședințelor de kinetoterapie pediatrică se pune accentul pe blândete, adaptatarea terapiei conform vârstei celui mic și orientată spre dezvoltarea armonioasă a copilului. Nu vorbim despre „exerciții” clasice, ci despre o combinație de tehnici care sprijină dezvoltarea neuromotorie.
Reamintim câteva dintre acestea:
- stimulare senzorială potrivită etapei de dezvoltare
- exerciții menite să susțină integrarea reflexelor primare
- ghidarea bebelușului către mișcări corecte (rostogolire, sprijin, transfer de greutate)
- dobândirea controlului postural și corectarea asimetriilor
- jocuri și rutine terapeutice menite să stimuleze explorarea activă
- instruirea părinților pentru a menține progresul între ședințe
Este foarta importantă instruirea părinților deoarece terapia nu se rezumă doar la ceea ce se întâmplă în cabinet. Menținerea progresului depinde în mare măsură de efectuarea exercițiilor și acasă, efectuarea lor în rutina zilnică consolidează achizițiile obținute în terapie.
În centrul intervenției se află joaca, bebelușii învață și se dezvoltă cel mai bine într-un mediu sigur, cald și predictibil în care mișcarea este integrată natural în activități plăcute.
Cu intervenție timpurie și un program bine adaptat în urma ședințelor de kinetoterapie bebelușul își va îmbunătăți tonusul, corectă asimetriile și va câștiga independență în explorare.


